mă mai gândesc…

Vacanta de anul asta s-a lasat asteptata. Grupul de calatori s-a marit, la fel ca si camera de hostel, care de data asta ne-a asteptat curatica in cartierul Zeeburg din Amsterdam.

Desi nu foarte aproape de centrul orasului, hostelul Stayokay a fost cea mai buna alegere pe care o puteam face. Micul dejun inclus era mai mult decat m-as fi gandit ca poti primi intr-un hostel (comparand cu micul dejun inexistent din Paris unde daca luai mai mult de o felie de paine de la bufetul suedez lumea se uita urat la tine). Margarina Becel (sa-ti tina inima sanatoasa), unt de arahide, oua fierte, paine calda, lapte, iaurt, cereale, suc de portocale racoritor, cascaval traditional etc. Te puteai alimenta indeajuns pentru a hoinari prin oras si a sta nemancat pana pe la 5-6 dupa-amiaza. Pentru 23 EUR pe noapte eu zic ca a fost o afacere buna.

Prima intalnire cu orasul a fost destul de rece. Vremea tinea sa-ti aduca aminte ca te aflii in tara morilor de vant, iar cartierele adiacente centrului orasului pareau pustii. Strazile nu erau atat de curate precum imi imaginam si in apropierea pietei Dam erau excesiv de multe restaurante cu specifiz chinezesc si argentinian. Initial, daca m-ai fi aruncat subit in oras si m-ai fi intrebat in ce tara sunt nu cred ca puteam sa dau un raspuns ferm. Orasul nu are un miros specific – frumos sau urat – si nu-si lasa personalitatea asa de usor descoperita.

Zilele ce au urmat m-au convins ca prima impresie nu este intotdeauna cea corecta. Am descoperit ca Amsterdam este un oras sigur, linistit, civilizat. Biciclistii sunt cei mai respectati, unele strazi nici macar nu au banda pentru masini. Poate asta este motivul pentru care din ce in ce mai multi oameni circula pe banda de biciclete cu o masina electrica cat jumatate dintr-un Tico care nu poate sa prinda mai mult de 40km/h. Tramvaiele si bicicletele sunt pe primul loc. Politistii circula peste tot cu de toate – cai, picioare, segway, biciclete. “Drogatii” nu-si fac simtita prezenta, iar “fetele” din Red Light District sunt mult prea plictisite pentru a incita pe cineva.

Transportul este usor de inteles daca reusesti sa treci peste ceea ce ai invatat in Romania. Biletul de tren este valabil pentru orice cursa intre destinatiile alese, la orice ora din ziua pentru care ai platit. Trenul circula des, ca si tramvaiele. Ca sa ajungi din centru in alt cartier al Amsterdamului faci la fel de mult timp cat ti-ar lua sa ajungi intr-o localitate de la marginea orasului.

Bicicletele sunt comode, dar scumpe. Tipa de la receptie mi-a povestit cat de frustrati sunt cand li se fura biclicleta si cum de nervi, intr-o zi, a luat si ea o bicicleta care nu era legata bine si s-a plimbat cu ea. Nu stiu daca este o practica in Amsterdam sau era doar ea mai ciudata. Cert este ca unele trotuare si poduri se transforma periodic in parcuri de fiare vechi pentru biciclete abandonate, iar primaria se ocupa de colectarea lor o data pe luna. Bicicleta este cea mai buna alegere daca esti turist “activ” in Amsterdam. Ajungi repede in diferite zone ale orasului. Noi am inceput turul cu o prima oprire la gradina zoologica - Artis Zoo – din apropierea hostelului. Vedeta de la Artis este acum elefantelul de 3 luni, Mumba, dar si pinguinii erau destul de simpatici.

Cartile si bulbii de lalele sunt doua lucruri pe care le gasesti cam pe toate stradutele din centru. Eu am cautat vreo 2 zile un magazin Waterstones, dar apoi am descoperit ca la The American Book Center aceleasi carti le gasesc cu vreo 4-5 EUR mai ieftine. In plus, piata Spui e un loc foarte frumos in care sa-ti pierzi vremea, mai ales in weekend. Achizitiile mele, pe care sunt nerabdatoare sa le citesc, sunt: Food Rules, Anna Frank – The Diary of a Young Girl, The Curious Incident of The Dog in the Night-Time, A Clash of Kings, Scar Tissue, An Artist’s Struggle. Am dat si peste un magazin cu accesorii, cadouri si o groaza de alte chestii inutile dar foarte ingenios realizate – Pylones.

Admir faptul ca in cluburi nu se fumeaza. Avand in nari mirosul de fum de tigara din Bucuresti parca iti este si greu sa te obisnuiesti cu atmosfera de acolo. Am avut ocazia sa vad cum se distreaza si olandezii la concertul lui Trentemoller in Melkweg. Nu am avut rabdare sa ascult muzica aia pana la final, dar a fost o experienta interesanta… Acum am si membership card pentru o luna!

In cautarea biletelor de concert am dat peste o harta a celor 9 strazi din centrul Amsterdamului si urmand spiritul turistic am parcurs chiar de 2 ori traseul propus. Prima oara totul era inchis, a doua oara am pandit deschiderea unui restaurant apetisant – Restaurant Zwaantje – unde ne-am bucurat de o masa regeasca cu scoici, supa de ceapa si bineinteles, cartofi cu maioneza. Chiar in apropiere de Dam am gasit un bar/restaurant/cafenea foarte aratos si placut – The Grashopper.

Vizitarea orasului Amsterdam a presupus, bineinteles, cateva intrari la muzee: Anne Frank House, Van Gogh Museum, Heineken Experience, Madame Tussaud’s, dar si note de plata substantiale la diferite restaurante si barulete. Am “degustat” o groaza de mancaruri mai mult sau mai putin traditionale. Oricat de binevoitoare as vrea sa fiu, mancarea traditional olandeza nu ma incanta deloc. Este gretoasa si grea. Nici macar nu arata apetisant. Carnati afumati, crochete prajite cu carne tocata, chiftelute imense si gretoase si nu in ultimul rand… Cartofi prajiti cu muuuulta maioneza! In ultima zi nu mai suportam sa vad vreun turist cu un cornet imens de cartofi prajiti acoperiti pana la refuz de maioneza (low-fat ?!?). Ca sa ma mai calmez, mi-am asigurat rezerva de cascaval – de toate culorile si cu toate aromele – pentru urmatoarele saptamani.

O zi la Rotterdam poate suna ca o evadare intr-o altfel de atmosfera olandeza. Orasul se spune ca este total diferit de Amsterdam, mai ales din cauza arhitecturii. Asa este, insa Rotterdam este si foarte pustiu si nu tocmai primitor pentru un turist. Mi s-a parut un oras rece, mult prea industrial si plin de santiere. Prea un fel de Bucuresti mult mai civilizat. Un oras in constructie continua. Noroc ca in plimbarea haotica am dat peste turnul Euromast care ne-a oferit o priveliste destul de “turistica” a orasului si a imensului port astfel incat sa ne intorcem de acolo cu cel putin un obiectiv bifat pe lista.

In cautarea de clisee olandeze am ajuns si in oraselul muzeu Zaanse Schans. Este un fel de muzeul satului la ei, invaluit intr-un miros de ciocolata si paine calda care vine de la fabricile din apropiere. Se pare ca acea zona din nordul Amsterdamului a fost prima zona industriala din tara si a gazduit in trecut sute de mori de vant. Acum poti sa te duci acolo si sa pozezi moara, rauletul, casa, oaia, vaca, sabotul si laleaua. De data asta la mine au lipsit vacile si lalelele pentru ca nu era sezonul lor. Cred ca totusi pe vaci le tineau ascunse. Ele nu se sadesc…

Nu m-ar deranja sa locuiesc in Amsterdam daca as stii ca nu imi fura nimeni bicicleta.