mă mai gândesc…

Trenul spre Salzburg ne-a dus lin si repede spre orasul mai linistit decat Viena, mai racoros, cu o gara tot in perioada de reconstructie. In plan am uitat sa adaug faptul ca trebuia sa ma pregatesc pentru o priveliste muntoasa si de basm.

In prima seara am plecat hai-hui pe stradute si dupa ce am trecut prin fata Congresului, a universitatii Mozarteum si am strabatut Getreidestrasse ne-am pomenit in mijlocul unei adunari de oameni de varsta a 3a imbracati extrem de elegant, sorbind sampanie din pahare inalte si subtiri. Era vorba despre festivalul anual de teatru care este organizat in Salzburg. Asteptarea domnilor si doamnelor a luat sfarsit o data cu chemarea la spectacol anuntata cu ajutorul unui trianglu.

A doua zi, desi ploua, am luat “furnicarul” pana sus la fortareata dupa ce m-am lasat convinsa de covrigii traditionali cu tot felul de arome. Am ales un covrig pufos cu lamaie.

Sus, in fortareata, sunt foarte multe terase si multe locuri de unde sa-ti alegi cadrul perfect pentru admirat orasul. Am schitat rapid drumul spre Zoo care porneste de la poalele fortaretei si ajunge pana aproape de muntele pe care inca nu l-am identificat din punct de vedere geografic. Inca nu m-am hotarat care dintre privelisti este mai fumoasa: cea de jos din oras cu vedere spre fortareata sau cea de sus din fortareata cu vederea spre oras.

In Salzburg bicicleta bate masina, caii bat autobuzele si teatrul bate filmul. Ne-am conformat si am inchiriat biciclete de la hostel cu 10 Euro pe zi. Drumul spre Zoo Hellbrunn schitat cu o zi inainte m-a convins ca Salzburg va deveni orasul preferat al acestui Eurotrip. Casute perfecte, stradute linistite care ajung atat de aproape de muntele stancos incat nu iti vine sa crezi ca esti intr-un oras in care pana si taxiurile sunt masini de lux. Mersul pe bicicleta nu este un sport extrem in Salzburg. Bunicutele cu codite impletite si stranse in coc, par alb si ochi albastrii se urca pe bicicleta din mers si nu au nevoie de cadru de dama. La intoarcere am pedalat pe Hellbrunner Alee, un adevarat bulevard de basm, cu pietris fin, care strabate padurea Hellbrunn si pe unde nu te intalnesti cu masini, poate doar cu calareti picati parca din alt secol (trecut).

Toate drumurile din Salzburg duc spre casa Mozart. Inauntru, o singura incapere mai pastreaza inca arhitectura si designul de pe atunci. Familia Mozart era una dintre cele mai apreciate in oras. Erau frumosi, sanatosi, oameni de cultura si, mai presus de toate, erau printre putinii locuitori ai orasului care faceau baie zilnic. Intr-una dintre salile muzeu poti admira un smoc din parul lui Mozart, biberonul din fier sau olita in care facea pipi.

Drumetiile prin padure fac casa buna cu lifturile High Tech care strapung stanca muntelui pentru a te duce in mijlocul holului principal al muzeului de arta moderna. Abonamentul pentru transportul in public este valabil si pentru lift. Noi am urcat la muzeu noaptea, impreuna cu cativa participanti eleganti ai festivalului.

In Salzburg poti sa iti lasi bicicleta de izbeliste prin oras fara griji…