mă mai gândesc…

Tocmai când să mă apuc să pun cap la cap anexele pentru licenţă am primit o invitaţie rapidă la B’estfest. Eu atât aşteptam. Mi-am contactat finanţatorul (aka tata) şi am plecat repede, repede spre Romexpo.

Am vrut să păcălesc sistemul şi să intru cu aparatul foto, dar nu a mers. Miercuri, în prima zi, era lejereanu. M-a întrebat doar ce am in geantă, eu am răspuns scurt şi sincer şi that’s it. Am intrat. Dar atunci nu aveam aparatul la mine. Umbrele au intrat şi ele fără probleme.

Astăzi cred că au îngroşat rândurile de control şi au pus pe treaba paza… Mă întreb câţi au intrat la concert sărind gardurile parcării din Romexpo. Eu sunt sigură că 5-6% au făcut asta…Poate chiar mai mulţi.

Deşi scena nu era atât de gătita cum a fost pentru The Killers, Santana a facut un show reuşit. Credeam că nici el nu e interactiv, la început, dar a început să spună nişte glumiţe despre Bush, a mai avut o intervenţie sentimentală despre Love şi Fear, iar la final şi-a prezentat cu mândrie trupa. Salvador Santana, fiul său, e bun! El a cântat la clape. Publicul – mai adult decât miercuri. Inghesuială mai puţină dar răspândită pe o arie mai mare.

Am uitat în impresiile de miercuri să menţionez şi despre viziunea Romtelecom asupra necesităţilor umane (primare). Ei le-au numit simpatic şi elegant upload şi download. La download cred că viteza de transfer era mai mică. Cu Ecotoilet merge mai greu în mulţime.

Cea mai tare piesă – Put your lights on. Nu a cântat-o…