mă mai gândesc…

Inca mi se pare foarte ciudat sa vad filme romanesti la cinematograf. Dar sunt mandra. Si in ultimul timp chiar ma astept de la un film romanesc sa imi placa, sa vreau sa il mai vad inca o data, sau eventual sa conving si pe altii sa il vada.

Asa mi s-a intamplat mie cu A fost sau n-a fost?. Eram bantuita de secventa in care stateau aia in studio la masa aia prafuita pe care o vedeam in mod repetat la HBO si pur si simplu refuzam sa ma uit la film de la cap la coada. Adica… mai existau si alte secvente ?!?!?! Raspunsul l-am aflat. Da! Mai sunt si alte secvente, chiar istete as putea spune. Este un film in care, desi apar romanismele caracteristice – limbajul trivial, lipsa banilor, cretinatatile situatiilor etc. – parca mai e loc sa le vezi totul cu alti ochi. Par glume destepte. Nu e doar un haz de necaz romanesc.

Cu Nunta muta am facut eu munca de convingere pentru ca, intradevar, a fost cel mai tare film romanesc pe care l-am vazut pana acum. A scapat de secventele comuniste si modernismele stupide.

In orice caz… Filmul pe care l-am vazut miercurea asta nu mi-a placut. Este vorba despre Cea mai fericita fata din lume. Inteleg ca este asa o mare noua viziune sa faci filme altfel. Sa stai pe aceasi idee, sa o exploatezi la maxim – sa vezi de 7000 de ori aceasi secventa in care fata aia, care pe mine ma deprima, cum se forteaza sa bea dintr-o Mirinda-Brifcor-Fanta-Cola – sa nu exista mai mult de o locatie, sa te chinuie cu aceasi problema pana se face ecranul negru si apare genericul. Am inteles ca este vorba de liceeni care vor sa ajunga la Bucuresti, parintii care se victimizeaza si sustin la nesfarsit cate sacrificii fac uitand ca le-au facut si pentru ei, de ignoranta celor din exterior si asa mai departe. De ce trebuie sa ma mai uit si la un intreg film despre asta ? De ce trebuie ca filmele romanesti sa aiba mai mult succes la straini decat la noi? Pana la urma toata viziunea asta noua este ca sa prinda afara? Sa ne mandrim cu ce premii smechere am primit pentru ca am facut un film cu nenorocirile romanesti? Pai…s-a ajuns la Hai sa aratam toate grozaviile, ca nu putem sa impresionam cu ceva bun, dar rau avem din belsug!

Eu cred ca avem foarte mult bun, dar e mai facil sa aratam totul asa brut. Oare cat a durat sa faca filmul ala? Hm…2-3 zile? Oricum, afisul imi place foarte mult. M-a surprins chiar cand l-am cautat acum pe net. E colorat si vesel, chiar daca intr-un mod fals, dar e! Plus ca nimic din film nu e de fapt fals…so nu e nici o coerenta intre mesajul filmului si cel al afisului.

Cert este ca mie imi plac filmele care ma fac sa ma gandesc la ceva, ceva inteligent de preferat, la ceva nou, ceva ce pana acum am ignorat sau mi s-a parul total inutil. Imi place sa vad personaje care sunt mai mult decat te astepti, intamplari mai mari decat pe cele pe care le vad cand ies pe strada. Asta inseamna ca imi plac prea mult filmele americane? Sau ca m-am obisnuit cu stilul ala grandios, dramatic, romantic…?

Am observat ca se intampla la fel si cu piesele de teatru. M-am saturat de acel decor nonconformist – Cum poti sa pui o canapea din plastic cu imitatie din piele de zebra ca decor in piesa O scrisoare pierduta, dar personajele sa le imbraci in costume de epoca? – de aiurelile care pentru mine nu fac nici un sens.

Vreau sa vad filme care nu neaparat sa ma faca sa zambesc, dar care sa ma faca sa gandesc. Sa fiu manda ca am inteles mai mult decat intelegeam inainte sa le vad. Sa vad in personaje pe care sa le admir. Ce daca nu e totul real? Real vad in fiecare zi. Am propriul meu film de realitate non stop 24/24.

Apropo, ca sa vad cea mai pe placul meu piesa ever a trebuit sa dau bani pe un plin de benzina + 5 RON biletul (cu reducere de studenti) – Vanzatorul de iluzii. Si daca stau bine sa ma gandesc… Da, imi place sa cumpar iluzii cand dau bani pe un bilet la film/teatru.

So…Ce trebuie sa vreau de la un film ?