În memoria unui pixel
Jan 14th, 2010 Posted in Nimicuri | No Comments »
Să spunem că îl chema Emanuel.
E destul de tânăr, dar colegii lui mereu îl vedeau mohorât și arțăgos. Era irascibil și orice schimbare de peisaj îl epuiza mai mult decat oricine s-ar fi așteptat.
De la un timp și eu am observat un comportament ciudat la el. Cred că consuma prea mult cristal lichid și la un moment dat tranzistorul său pur si simplu a refuzat să mai funcționeze corect. Cristalul lichid a început să circule frenetic și deodata lumina nu a mai trecut de stratul RGB.
Acum e în comă. Emanuel stă nemișcat, ca de obicei, undeva în partea dreaptă a universului său cromatic. Însă acum e făra culoare în obraji. Își așteaptă neputincios verdictul în timp ce i se face masaj și este stimulat cu Java-șocuri. Încă puțin și se va afla cât de nefastă îi este soarta.
Starea sa instabilă și raspunsul său inexistent la tratament mă face să cred că va fi unul dintre numeroșii subiecți ai standardului ISO 13406-2.
