mă mai gândesc…

Fără poze nu există dovezi – scrie pe unul dintre slide-urile unei prezentări pe care a trebuit să o fac. Ideea era să spun cine sunt eu şi cum nu fac degeaba umbră pământului de… aproape 23 de ani.

Dovezi digitale, mai nou. Sunt mii de poze grupate în sute de foldere, pe zeci de CD-uri sau DVD-uri care au ajuns acum la ediţia a XVIII-a în albumul meu de CD-uri în forma de hamburger.

Mama a tot insistat să le şi printez. E alt sentiment când le iei din raft şi te zgâieşti la ele rasfoind albumul ăla în jos şi în sus. Aşa cum e şi cu biletele de avion. Are dreptate. În plus, aşa le vede şi bunica când are chef. Se descurca şi cu laptopul, dar încă nu are unul acasă. I-l împrumut pe al meu momentan.

Am trecut peste lene şi m-am apucat să fac selecţii peste selecţii. Am ajuns la numărul magic de 302. La recomendările perişoarei am dat 118 RON şi pozele au venit a doua zi la uşa mea. De atunci mă tot uit la ele şi le tot arăt în stânga şi în dreapta. Merită site-ul pentru idee, design, tarife şi uşurinţa procesului de comandare. Îl recomand!

De când cu Nikon mă dau şi eu mare cu pozele mele!