mă mai gândesc…

În Londra, pe unde te duci, te dai în scoici. Mai exact, fiecare cu scoica lui la intrarea (si iesirea) din metrou), în autobuz, tren şi ce mai circulă de colo încoace.

Cardul lor de transport, Oyster, e prezentat foarte frumos pe acest site. Apropo, grafica şi modul de prezentare al site-ului îmi plac foarte mult. Totul pare clar, simplu de folosit şi culmea, când ajungi acolo şi trebuie să te mişti dintr-un loc în altul… chiar e simplu! Sau sunt eu o mare descurcăreaţă.

Abonamentul pentru o săptamâna pe toate mijloacele de transport din zonele 1 şi 2 (adică cam tot ce ai vrea şi ai putea să vezi în 7 zile – de la Buckingham la Greenwich) costă 25 lire. Zonele sunt de fapt arii dispuse concentric, în jurul punctului zero al oraşului.

Metrourile merg şi pe sus şi pe jos. Sunt înguste şi joase, dar au scaunele confortabile. Merg repede şi e necesar să stai jos. Nu prea ai şanse să te sinucizi în staţii aruncându-te în faţa metroului care tocmai vine pentru că e un perete de sticlă cu tot cu uşi, care se deschid o dată cu uşile metroului, atunci când ajunge în staţie. Încă nu e aşa în toate statiile, dar mă gândesc că au facut un studiu înainte, ca să vadă unde merită mai mult investiţia. Adică, pe unde preferă cel mai mult lumea să se arunce.

Pe coridoare sunt locuri special amenajate pentru cântareţii cu talente nedescoperite (încă) care vor să facă un ban. Locul special amenajat este de fapt o bulină mare şi albastră lipită pe jos. Ca să ajungi la o anumită linie, uneori trebuie să cobori chiar 3 rânduri de scări rulante abrupte. Trebuie să stai pe dreapta, altfel cei mai grabiti te înghiontesc şi fac urât. Deci la ei chiar functionează regula asta.

Fiecare staţie are personalitatea ei. De exemplu, Baker Street are desenat profilul lui Sherlock Holmes, Green Park nişte frunze şi Marble Arch construcţii colorate. În general, se mândresc cu metroul lor şi au tot felul de materiale promoţionale, cum ar fi: insigne cu Mind the gap (mesaj spus de către un nenea ca să ai grijă să nu aluneci pe sub metrou când te urci sau cobori), logoul staţiilor de metrou sau harta liniilor. În fiecare staţie găseşti pliante cu harta vecinătăţilor şi cu punctele cele mai importante ale zonei.

În total sunt cam 13 linii de metrou, cât am avut eu răbdare să număr. Chiar daca ai picat din lună direct în metrou, e imposibil să te pierzi sau să te încurci. Daca ai cea mai mică idee unde vrei să ajungi şi stii engleză, te-ai scos. Tanti de la metrou îţi spune unde să cobori pentru obiectivele cele mai importante, iar dacă nu ai chef să te holbezi în harta, cel mai sigur e să urmăreşti îndicatoarele care te scot fix în faţa intrării unui muzeu sau, ştiu eu… în faţa unui magazin. Dezavantajul e că mergi prin subteran.

Dar… dacă te pasioneaza aerul liber, ia un double-decker. Tot cu scoica la purtator, intrii pe uşa din faţă, zâmbeşti la nenea şofer şi o iei pe scări în sus, că poate prinzi un loc în primul rând. Şoferul nu prea opreşte dacă nu sunt locuri pe scaun şi se supară şi dă drumul la o alarmă dacă stai în dreptul lui în picioare. Locurile puţine pe scaun nu sunt totuşi un impediment pentru că au zeci de linii de autobuz. Unele merg permanent, altele numai ziua, altele numai noaptea (alea care încep cu N, toata noapteă). Intersecţiile sunt înguste şi alambicate, iar traseul mereu te ia prin surprindere. Nici nu ai fi bănuit că ditamai autobuzul încape pe o aleiuţă. Încep să cred din ce în ce mai mult ca în România comunismul se va recunoaşte veşnic prin bulevardele lătăreţe. Păcat că sunt largi degeaba.

Cu taxiul nu am fost, dar presupun că sunt destul de scumpe şi la o asemenea infrastructură l-aş fi folosit poate numai din curiozitate.

Pe lânga transportul clasic, pliantul pe care l-am luat de la metrou te invită să mergi cu bărcuţa pe Tamisa, să o iei la picior sau să mergi cu bicicleta pe câţiva dintre cei 4000 km ai rutei special amenajate.

Dacă nu ştii cum să ajungi undeva poţi să folosesti journey plannerul. E actualizat şi perfect de încredere. Mi-a zis că autobuzul vine la 4 fara 10 şi aşa a fost, desi până atunci a fost total pustiu pe stradă şi îmi pierdusem orice speranţă.

Transportul de la şi spre aeroport costă cam 20 de lire în total şi durează aproximativ o oră. E smart să îţi cumperi biletele din timp. Eu m-am dat în EasyBus.

O tanti în autobuz era supărată pe primar pentru că a dublat preţul unei călătorii. Acum e 2 lire.