mă mai gândesc…

Îmi place la serviciu. Am un ditamai geamul cât doi pereţi. Pe colţ. Câteodată bate soarele. E de-ajuns să las putin jaluzelele şi e perfect. Vad jumătate de Bucureşti de la etajul 8. Dacă ies pe hol, spre toalete, pot să văd şi cealaltă jumătate.

Astăzi am intrat în sala 6 şi am dat peste o şedinţă… Cică consultanţii nu au niciodată biroul lor. Sunt de acord cu asta, dar nu ştiam că sunt o specie de peşti. Ne-au spus că nu mai sunt săli pentru noi şi ne-au trimis cu liftul la etajul 12. Eram entuzismată. Poate acolo e şi mai frumos, am crezut. Dar nu ! Când am intrat pe hol parcă eram într-un laborator de experimentare. Toate uşile au un geam mare pe mijloc. Poţi să observi fiecare mişcare din cămăruţa fără ferestre.

Apropo de laborator. Mi-am adus aminte de un episod din Zona crepusculară în care copilaşii mergeau la un fel de Zoo ca să îşi aleagă părinţii. Era foarte creepy. Fiecare cuplu era într-un fel de compartiment şi erau vizionaţi din exterior printr-un geam. Ca un acvariu.

Cel mai mult mă deranjează că nu există geamuri. E un singur neon care mă omoară. Nu pot să traiesc cu lumină artificială! Îmi face rău, mai ales cănd ştiu că daca aş avea un geam as vedea frumuseţe de zi…

Cică există acum un nou concept. Cultivarea plantelor in apartamente betonate până în dinţi cu ajutorul luminii artificiale. Se înfige o lampă stresantă în ghiveci şi gata, poţi să te muţi în subteran… Tot ce pot să spun este că mi-e milă de plăntuţe. Oare şi ele lucrează tot ca consultanţi? Şi ele au rămas fără birou într-o zi şi au fost condamnate la lampă ?

Abia aştept să mă întorc mâine în sala 6 !!!